Molima

Ramasese un oras secatuit dupa molima ce se napustise ca vulturul infometat aspura prazii. Si intr-adevar, nu mai ramasese nimic decat cadavrele despielitate, cu craniul crapat de buldozere. Ale cui buldozere ? Ale mortii. Moartea neagra, sadica calcand printre oase, respirand sangele rece a ceea ce inainte se chema unitate, imbinare, armonie a vietii. Ploaia se inteteste, tinandu-i isonul. Fuge inclinandu-se in fata-i searbada si uscata a Ei. Se impiedica si ia cu ea basca a unei ramasite de copil frant cu ochii scosi, parand sa zbiere de teroare. Doar mana i-a ramas in vant. Se clatina.